Unde poziționăm corect senzori de mișcare pentru eficiență maximă

Eficiența unui senzor de mișcare depinde aproape în totalitate de unghiul său de vizualizare și de modul în care scanează mediul înconjurător. Majoritatea dispozitivelor utilizate în locuințe folosesc tehnologia infraroșu pasiv (PIR). Aceasta funcționează prin detectarea schimbărilor rapide de temperatură, nu a mișcării fizice propriu-zise. Un corp uman cald care trece printr-un fundal mai rece declanșează circuitul electric. Înțelegerea acestui principiu tehnic este esențială pentru a alege locul ideal de montaj și pentru a evita situațiile în care lumina nu se aprinde la timp.

O poziționare strategică elimină zonele moarte și previne declanșările false cauzate de factori de mediu. Instalarea corectă transformă senzorul dintr-un simplu accesoriu într-un instrument precis de economisire a energiei și de securitate.

Regula deplasării tangențiale

O greșeală tehnică frecventă este montarea senzorului frontal, exact pe direcția de mers. Senzorii PIR au o sensibilitate redusă atunci când subiectul se deplasează direct către ei. În acest scenariu, schimbarea de temperatură pe lentilă este minimă și greu de detectat rapid.

Dispozitivele funcționează optim atunci când mișcarea „taie” razele lor invizibile. Amplasarea senzorului pe un perete lateral, astfel încât să treci prin fața lui (tangențial), garantează o reacție instantanee. Această poziționare asigură faptul că lumina este deja aprinsă înainte de a ajunge în centrul încăperii sau la jumătatea holului.

Înălțimea ideală de montaj

Poziția pe verticală influențează direct raza de acțiune și unghiul de detecție. Producătorii specifică de obicei o înălțime de montaj cuprinsă între 2 și 2.5 metri. Această înălțime permite senzorului să scaneze eficient atât zona imediată de sub el, cât și distanța maximă specificată, care variază între 8 și 12 metri.

Nerespectarea acestei înălțimi duce la probleme de funcționare

• Montajul prea înalt. Dacă senzorul este pus la peste 3 metri, se creează o zonă moartă sub el, iar mișcările fine de la nivelul solului devin invizibile pentru lentilă.
• Montajul prea jos. Sub înălțimea de 1.5 metri, raza de acțiune este limitată drastic de mobilier sau alte obstacole fizice. De asemenea, dispozitivul devine vulnerabil la lovituri accidentale.

Pentru spațiile cu tavane atipice, se recomandă utilizarea unor Senzori de miscare cu montaj pe tavan, care au o vizibilitate de 360 de grade.

Colțurile camerei oferă vizibilitate maximă

Pereții drepți limitează câmpul vizual al unui senzor standard la 180 de grade. Montarea dispozitivului într-un colț al încăperii este o strategie eficientă pentru a acoperi întregul volum de aer fără unghiuri moarte.

Din această poziție, senzorul poate supraveghea simultan intrările și centrul camerei. Există modele cu carcasă specială pentru colț, dar și cele standard pot fi orientate corespunzător cu ajutorul suportului reglabil. Această amplasare oferă o perspectivă panoramică și este ideală pentru camerele mari sau pentru garaje.

Evitarea surselor de căldură false

Deoarece senzorul reacționează la diferențe termice, orice sursă artificială de căldură poate provoca declanșări eronate. Acestea duc la un consum inutil de energie și pot deveni deranjante pe timpul nopții.

Locurile care trebuie evitate includ

• Zona de deasupra caloriferelor sau a radiatoarelor electrice. Curenții de aer cald care se ridică sunt interpretați ca mișcare.
• Fantele de ventilație ale aparatelor de aer condiționat.
• Ferestrele expuse direct la soare. Încălzirea rapidă a suprafețelor luminate de soare poate păcăli senzorul.

Atenție la obstacolele transparente

Un detaliu tehnic important este incapacitatea radiației infraroșie de a trece prin sticlă. Un senzor montat în interiorul casei, în spatele unui geam, nu va detecta mișcarea din exterior. Sticla blochează semnătura termică a corpului, chiar dacă vizual există o linie directă.

Pentru iluminatul curții, este necesară instalarea unor Senzori de miscare dedicați pentru exterior, cu grad de protecție IP adecvat, montați direct pe fațadă sau pe stâlpi.

Poziționarea pe scări și holuri lungi

Scările sunt zone cu risc ridicat de accidentare, iar lumina trebuie să fie prezentă înainte de a face primul pas. Un singur senzor montat la mijlocul scării sau al unui hol lung este adesea insuficient, deoarece nu va detecta prezența la capete.

Configurația corectă pentru aceste zone de tranzit implică montarea a doi senzori, câte unul la fiecare extremitate, conectați în paralel. Astfel, indiferent de direcția de deplasare (urcare sau coborâre), sistemul va aprinde lumina imediat. Orientarea senzorului de la etaj trebuie să fie ușor înclinată în jos pentru a detecta piciorul pe prima treaptă.

Amplasarea strategică a senzorilor, ținând cont de fluxurile de circulație și de sursele de căldură din încăpere, asigură un sistem de iluminat fiabil și economic, care răspunde prompt nevoilor utilizatorului.